Am avut curiozitatea de a urmări astăzi discursul premierului israelian Beniamin (Bibi) Netanyahu de la tribuna Congresului de la Washington. Am putut vedea cel mai dur şi mai realist discurs rostit vreodată de un străin în Capitol Hill. Un discurs plin de elocinţă oratorică, tăios, focusat pe Iran, în care Netanyahu nu a rostit decât o singură dată numele lui Barack Obama dar a dat de pamânt cu noua abordare prezidenţială vizavi de Iran. Obama si sfătuitorii săi încearcă de ceva timp să facă un interlocutor valabil din noul preşedinte iranian Hassan Rouhani, cel privit de actuala administraţie americană ca un moderat care are nevoie de deschidere internaţională pentru a reuşi să se menţină la putere.
Netanyahu a atacat continuu aceasă teză, arătând că între abordarea strategică a moderatului Rouhani şi cea a extremistului fost preşedinte Ahmadinejad nu există nici o diferenţă de substanţă. În dosarul nuclear iranian nu există progrese iar premierul israelian a aratat că ţara lui nu va tolera în vecinătatea sa apropiată un Islam nuclearizat. Şi se va avânta împotriva Iranului cu sau fără sprijin american. Dar iată mai jos câteva declaraţii şi reacţii:
Netanyahu: The days when the Jewish people stayed passive in the face of genocidal enemies – those days are over. Even if it has to stand alone, Israel will stand. Apoi, o lungă pauză şi: “But I know Israel does not stand alone; America stands with Israel. I know you stand with Israel.
(despre politica de negocieri Obama/Iran) For over a year we were told that no deal is better than a bad deal. Well, this is a bad deal. We are better off without it. The alternative to a bad deal is not war, the alternative to a bad deal is a much better deal.
If Iran wants to be treated like a normal country, let it act like a normal country.
To defeat ISIS and let Iran get nuclear weapons, would be to win the battle but lose the war.
In the Middle East, Iran now dominates four Arab capitals, Baghdad, Damascus, Beirut and Sanaa. And if Iran's aggression is left unchecked, more will surely follow.So, at a time when many hope that Iran will join the community of nations, Iran is busy gobbling up the nations.
Cum a fost recepţionat discursul lui Netanyahu în Congres? Premierul israelian a fost întrerupt de 40 de ori de aplauzele asistenţei iar de 19 ori a fost aplaudat în picioare. (standing ovation). Nici reacţiile din partea politicienilor americani nu au încetat să apară. Iată câteva dintre ele:
Jeb Bush (fratele fostului presedinte George W. Bush, politician creditat cu mari şanse de a fi nominalizat de către republicani pentru cursa prezidenţială): Powerful message from Netanyahu. Glad he addressed Congress & detailed the dangers of a nuclear Iran. Their nuclear program must be stopped.
Mike Huckabee (fost guvernator de Arkansas): Iran's regime is not merely a Jewish problem, anymore than the Nazi regime was merely a Jewish problem.
Rick Santorum, fost candidat la nominalizarea republicană în 2012: Israel does not stand alone. America stands with Israel.
Reacţiile dinspre Casa Albă sunt, ca de obicei, total anemice şi se învârt în jurul întrebării Şi ce propuneţi voi în locul dialogului cu Iranul? Ca şi o informaţie de culise, Obama nu l-a dorit pe Netanyahu la tribuna Congresului, cel responsabil pentru această invitaţie fiind speakerul Camerei, John Boehner, care de altfel şi-a atras oprobiul administraţiei. O reacţie şi din partea Iranului; ministrul de Externe Javad Zarif, care se regăseşte la Montreaux, în vederea unor noi negocieri cu adminsitraţia Obama, a declarat la CNN că Mr. Netanyahu is trying to create tension and conflict by speaking to Congress in opposition to the emerging international nuclear agreement. Că o fi sau nu aşa, Netanyahu a pus în prim-plan interesele naţionale ale Israelului, reuşind să dinamiteze din faşă orice tip de înţelegere americano-iranienă care s-ar face peste capul Ierusalimului. De apreciat tactica, elocinţa, dicţia şi fluiditatea exprimării ideilor în limba engleză, cea care nu prezintă necunoscute pentru Bibi. Ca şi folosirea continuă a formulei de adresare "my friends" faţă de membrii Congresului, familiarism care i-a adus multe aprecieri.
Aşteptăm şi noi un preşedinte/premier care să fie la fel de patriot, la fel de naţionalist (în sensul bun al cuvântului) precum prim-ministrul israelian. Cred că şi noi, românii, merităm ca interesele noastre naţionale să fie apărate cu dinţii de liderii noştrii.
