Traim pe zi ce trece senzatia deranjanta ca lumea politica, cea care ar trebui sa dea directia si ritmul devenirii societatii romanesti, este tot mai decuplata de realitatea imediata, cea traita de catre marea majoritate a romanilor. Prea multi dintre cei care se joaca de-a politica, se inchipuie zei vesnici intr-un Olimp tot mai indepartat si, din pacate, tot mai izolat de muritorii de rand.
Parintele Nicolae Steinhardt, intr-o scriere aproape profetica, descria exact cele trei fenomene ale epocii pe care o traim: invazia verticală a barbarilor, domnia proştilor, trădarea oamenilor cumsecade.
Primul: năvălesc nu barbarii din alte continente ci, de jos în sus, derbedeii. Barbarii aceştia preiau locurile de conducere.
Al doilea: au sosit – pur şi simplu, în sensul cel mai categoric – proştii şi inculţii la putere şi în ciuda tuturor legilor economice şi tuturor regulilor politice fac cea ce stiu ei, prostii, ca nişte ingnoranţi ce se află.
Al treilea: în loc de a se împotrivi, oamenii cumsecade adoptă expectative binevoitoare, se fac că nu văd şi nu aud, pe scurt trădează. Nu-şi fac datoria. Imparţialii şi încrezătorii înregistrează şi tac. Sunt cei mai vinovaţi.
Pentru orice om normal, ca si cetatean cu drept de vot este frustrant sa constati care sunt alternativele intre care va trebui sa aleaga, in 9 decembrie. Prea putini politicieni cu vocatie a binelui public si prea multi interesati doar de accesul la resurse. Intr-un tara in care impozitele directe sau indirecte nu contenesc ca sa creasca, este siderant sa auzi ca mai tot timpul nu exista bani suficienti la bugetul de stat. Cele doua blocuri politice majore de pe scena politica romaneasca au ajuns sa se legitimeze aproape exclusiv pe baza acceptibilitatii de care se bucura la Inalta Poarta de la Washington/Bruxelles. Ori nu acesta era sensul mandatelor de reprezentare pe care le-au primit din partea poporului. Romania e miza reala, nu constructiile mai mult sau mai putin fanteziste pan-europene sau euro-atlantice.
Atat Congresul Partidului Popular European cat si marele miting al USL, evenimente care au avut loc aproape concomitent la Bucuresti, nu au prilejuit altceva decat ca, atat ARD cat si USL, sa se laude cu "fratii" lor mai mari din Europa. Jenant spectacol. Dezbinarea interna care macina de ceva vreme esenta statului national-unitar roman, a lasat loc ingerintelor directe ale celor care au ajuns sa dicteze in colonia Romania. Pentru ca statutul tarii noastre in cadrul atat de doritei Uniunii Europene nu este unul de partener cu drepturi egal ci acela de țucălar al mai-marilor zilei.
In aceste conditii devine tot mai imperios necesar ca macar o parte dintre cei care vor primii votul nostru la 9 decembrie sa fie realmente interesati de problemele comunitatilor pe care le vor reprezenta la Bucuresti. Un principiu generos, cel al subsidiaritatii, care si-a dovedit eficienta si in alte tari, ar trebui aplicat in totalitate, pana la ultimul nivel de agregare comunitara. Consiliilor judetene, primariilor, consiliilor locale trebuiesc sa li se atribuie un anumit grad de independenţă fata de puterea centrala. Pe acest fundament trebuie construita o noua Constitutie, care trebuie, printre multe altele, sa redimensioneze rolul Statului la nivelul comunitatilor locale. Se poate realiza oare acest lucru?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu