duminică, 6 octombrie 2013

Insolvenţa între cauze obiective şi ţeapă

Noul cod al insolvenţei - pe care actualul guvern incearca sa il treaca prin Parlament - ne indica inca o data,  din pacate, limitele gandirii celor care s-au ocupat de alcatuirea lui. Pe langa unele articole interpretabile ca fiind cu dedicatie (a se vedea cazul televiziunii Realitatea TV, televiziune aflata in conflict deschis cu Victor Ponta), motivarea oferita de premier in cea ce priveste modificarile aduse acestei legi poate fi catalogata ca fiind cel putin unilaterala.
Declara Victor Ponta saptamana trecuta: "Cei care intra in insolventa doar ca sa nu-si plateasca taxe la stat, aceia se duc direct in faliment, nu ii mai protejam. Cei care au probleme, sigur ca da, asa cum se intampla in toate tarile civilizate, ii ajutam sa se restructureze. Vreau prin acest cod sa combatem fenomenul evaziunii fiscale, prin aşa-zise programe de insolventa." Nefericita declaratie deoarece din aceasta enumerare a actorilor unui caz de insolventa lipsesc exact tertii, creditorii privati, cei care misca economia. Guvernul pare interesat exclusiv de incasarea unor noi sume la bugetul de stat si nimic mai mult. Aceasta reprezinta o optica reductionista, care nu are in vedere ansamblul economiei nationale ci doar faptul ca felia pe care urmeaza sa o incaseze Statul sa fie cat mai mare posibil. Sigur, cazul ideal, cel al Danemarcei de exemplu, tara in care autoritatile se implica direct in recuperarea creantelor existente intre agentii economici este inca departe, dar macar o urma de progres am fi dorit sa vedem in acest nou cod.
 
Din pacate toate guvernele care s-au succedat din 2007 - anul premergator declansarii crizei in care inca ne zbatem -  pana in zilele noastre  au operat cu o legislatie depasita, neavand un interes imediat in reglementarea acestui fenomen.  Au existat si exista inca cauze obiective care imping anumite societati comerciale catre declansarea procesului de insolventa. Blocajele financiare, absenta banilor lichizi din economie, limitarea creditarii de catre banci reprezinta tot atatea motive valabile. Aceste companii merita a fi ajutate in vederea depasirii acestui moment. Insa un adevar crud il reprezinta si informatia ca doar 3,5-4% dintre societatile intrate in insolventa reusesc sa depaseasca acest moment critic. In cvasi-totalitatea lor acestea se indreapta catre faliment.
 
In Romania avem de-a face cu o adevarata industrie a insolventelor, practicienii din acest domeniu neavand nimic comun cu aspectul economic al situatiei, acestia marsand exclusiv pe aspectul juridic al problemei. Intreg acest corp al practicienilor in insolventa nu reprezinta altceva decat o haita de sacali ai crizei, animale necrofage care traiesc exclusiv din cadavrele unor agenti economici  care, candva, aduceau plusprodus economiei nationale si/sau locale. Rata extrem de redusa de reusita a iesirilor din insolventa catre reorganizare judiciara se datoreaza si acestor administratori. Dar atunci cand vorbim de practicienii in insolventa cred ca ar trebui sa vedem si cine ii conduce la nivel national; un om - acelasi! care detine firme pe doua nume diferite nu poate emite pretentii de respectabilitate.
 
Noua legislatie in domeniul insolventei propusa de catre Guven vine si cu o noua chichita de care foarte multe companii se va folosi pentru a da cea ce neacademic se numesc ţepe. Dacă in forma actuala a legii era impusa o valoare-prag pentru formularea unei cereri de deschidere a procedurii doar pentru creditor, prin proiect se propune instituirea unei valori-prag si pentru debitor, aceeasi cu cea stabilita pentru creditor, respectiv 40.000 lei. Altfel spus debitorul poate sa isi ceara singur insolventa daca are datorii mai mari de 40.000 lei. Curat-murdar ar fi spus Pristanda! De ce afirm acest lucru? Pentru ca am ajuns sa cunosc direct anumite situatii in care o firma cu relatii castiga anumite licitatii cu Statul. Toate bune si frumoase, lucrarea contractata se executa (si) cu firme subcontractante, care depind de banii veniti indirect de la autoritatile publice. Statul plateste cum plateste, dar cand banii sunt varsati in contul celui care a castigat licitatia vorbim in general de sume mari.  Ori, daca avem de-a face cu un administrator de firma care, pana la cei 45-50 de ani ai sai nu a avut parte nici de Mercedes in bătătură, nici de Porsche de autostradă,  banii aceia primiti de la Stat se indreapta catre fanteziile tineretii pierdute. Ori jucariile acestea costa!  Si asa raman firme neplatite iar domnul cu Porsche si Mercedes isi cere insolventa pentru ca, nu-i asa, nu isi permite sa isi plateasca furnizorii sau subcontractantii. Situatia aceasta prezentata aici este una reala 100%.
 
Ca si o concluzie, daca noul cod al Insolventei va trece de Parlament in aceasta forma, fara dezbateri, doar pe asumare guvernamentala, mediul de afaceri va suporta un regres. Amendamentele ar trebui sa priveasca in primul rand interesele creditorilor privati, cei care sunt cei mai dezavantajati atat de legislatia actuala cat si de cea propusa in zilele acestea de catre Guvern.
 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu