duminică, 12 ianuarie 2014

Statul nesatul. O demonstrație realistă

Am primit pe email din partea unui prieten o demonstrație destul de realistă în legatură cu modul în care Statul se erijează intr-o bancă imensă în care cash-flowul este aproape unidirectionat: multi bani intra, foarte putini mai ies. Dacă în cea ce privește mediul de bussines, România tinde să devină  total unfriendly, statul nesatul atentând pe față la bruma de profit a micilor intreprinzători, iată ca există o reacție sănătoasă a angajaților, a celor care nu au direct responsabilitatea unei afaceri. Și este de bine deoarece doar conștientizînd faptul ca într-o economie capitalistă sănătoasă prosperitatea se propagă pe verticală pot avea ei înșiși acces la mai multe resurse. Dar haideți sa parcurgem textul. 

Să facem următorul calcul (de dragul demonstraţiei, vom presupune că trăim într-o lume în care nu există inflaţie şi în care preţurile, salariile şi taxele sunt îngheţate la nivelul de acum). Gigel e un tânăr care tocmai se angajează. Ca orice tânăr, salariul lui net de încadrare nu e nici prea prea, nici foarte foarte: să presupunem că e de 1100 de lei. Gigel are 23 de ani. Întrucât e criză şi criza va dura - să presupunem! - multă vreme de acum încolo, hai să zicem că în 2015 leafa lui Gigel va fi tot de 1100 de lei.

Ia să vedem însă câţi bani plăteşte Gigel CAS-ul timp de 5 ani (adică 60 de luni) la o leafă mizeră de 1100 de lei. Păi la valorile actuale va plăti 491 de lei x 60 de luni, 29.460 lei. Ei, aici e buba. Gigel are numai 28 de ani şi deja a plătit în contul statului toată suma pe care statul i-ar returna-o în cazul în care ar ieşi la pensie la 65 de ani şi ar mai trăi încă 3-4 ani, cât e speranţa de viaţă a bărbaţilor din România. Cum aşa? Păi să facem un mic calcul. Dacă nu mă înşel pensia medie din România e undeva pe la 750 de lei. Din contribuţiile date statului până la 28 de ani, Gigel ar putea primi (presupunând că timp de 37 de ani banii săi vor sta undeva într-o valiză, nu într-un cont care îi va multiplica măcar prin dobândă) o pensie medie timp de 29.460 lei /750, 39,28 de luni. Adică peste 3 ani. Păi e numai bine, tanda pe manda: iese la pensie la 65 de ani, mai trăieşte 3 ani şi la 68, după cum zic statisticile, moare!
 
Totuşi, nimeni nu îi explică lui Gigel, şi nici nouă, ce se întâmplă cu CAS-ul pe care Gigel îl plăteşte între 28 şi 65 de ani, adică timp de 37 de ani. Adică 444 de luni.  Presupunând că Gigel va rămâne toată viaţa un tâmpit căruia nu i se va mări niciodată salariul, asta ar însemna că timp de 444 de luni va vărsa în buzunarul statului încă 444 x 491 lei = 218.004 lei. Destul de mult, dacă e să mă întrebaţi pe mine. Şi dacă Gigel, totuşi, e un ins dezgheţat, leafa i se va mări şi cotizaţia la stat va fi pe măsură.
Și iată câteva întrebari de bun simț pe care și le pune omul:
1.Unde se duc banii ăştia?
2.Ce se întâmplă cu ei?
3.Cum e posibil ca după numai 5 ani de muncă, fără un salariu deosebit, orice tânăr să-şi fi acoperit deja pensia medie pe care ar putea-o primi la bătrâneţe, înainte să moară?
4.De fapt,ce găuri acoperă munca de o viaţă a lui Gigel?
5.De ce trebuie Gigel să muncească 37 de ani pentru ca banii lui să se ducă în altă parte decât în propria bunăstare de după pensionare?
 6.Cât credeţi că mai poate rezista un sistem în care 5 ani munceşti pentru tine şi 37 ani pentru o cauză neştiută de nimeni?


Grele întrebari!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu