Când împăratul este gol

Precum copilul din basmul lui Hans Christian Andersen, în ultimul timp tot mai mulţi observatori au avut curajul de a afirma că începutul de mandat prezidenţial al lui Klaus Iohannis este un mare fâs. Împăratul este gol, este total lipsit de substanţă, discursul său public (ăla care e!) este unul steril, incolor, indefinibil. S-a ajuns ca poziţiile preşedintelui faţă de unele evenimente foarte importante să fie smulse realmente cu forcepsul, prin efortul conjugat al unei părţi a presei şi a reprezentanţelor statelor aliate de la Bucureşti. Judecând exclusiv prin prisma imaginii publice, a cea ce acreditează însuşi aparatul de imagine prezidenţial, Iohannis are mari probleme în a-şi defini tipul de mandat pe care doreşte să-l abordeze.

OK, românii resimt nevoia unui  alt tip de preşedinte după semifiasco - ul cu certăreţul domn Băsescu însă de aici şi până a te complace în muţenie e cale lungă.  Ori dl.Iohannis exact asta face. Tace! Este regele neîncoronat al vorbelor nerostite, îşi închipuie că acea majoritate clară care l-a făcut preşedinte asta îşi doreşte. Din păcate pentru el oamenii au cam început să-şi piardă răbdarea. Cei care au votat candidatul ACL nu au avut neapărat în minte pe omul Iohannis ci mai degrabă pe candidatul Ponta, cel urât realmente de majoritatea românilor pentru stilul de conducere, modul de acţiune, moralitatea îndoielnică, înclinaţia spre sperjur, grandilocvenţa manifestă, nepotismele crase, spiritul vindicativ, mitomanie...dar câte nu s-ar putea spune în cazul lui Ponta! A fost un vot masiv anti-Ponta şi anti-PSD, cu o mare doză de manipulare în subsidiar. Dar povestea acelui noiembrie nebun al anului 2014 va fi probabil depănată cam atunci când va apărea şi  povestea reală a asasinatului lui Kennedy, adică niciodată.

 

Mandatul imperativ primit de Iohannis a fost unul anti-Ponta şi anti-PSD. A abjura de la această idee care a conferit forţă candidaturii sale înseamnă sinuciderea sa politică. Ori sictirul pe care ni-l indică acţiunile prezidenţiale, modalitatea greoaie de a lua decizii, lipsa de supleţe politică (ce mesaj este acela transmis de noul PNL conform căruia ei vor la guvernare cât mai repede dar nu negociază şi nu primesc traseişti?!?) ne arată un preşedinte total rupt de realităţile politicii dâmboviţene. Iar, din păcate pentru el, nici aparatul de consilieri de la Cotroceni nu îi este de mare folos deoarece privind numele de acolo nu observ nici un geniu care să fi performat pe vreunul dintre domeniile de care răspunde.

 

Preşedintele Iohannis nici măcar rol decorativ nu mai are din moment ce tocmai el se plângea presei săptămânile trecute că încă nu i s-a atribuit o reşedinţă în capitală. Unde s-a mai pomenit asta? Cât de slab poţi să fi perceput astfel încât până şi unor amploaiaţi ai Statului precum cei de la RA APPS să nu le pese de cel care ocupă totuşi cea mai înaltă funcţie în stat. Mai nou premierul dottore Ponta face vizite externe de capul lui, prezentându-i preşedintelui post-factum câte o dare se seamă. ...şi cam atât! Păi şeful politicii externe a României, cel care este direct răspunzător de ea este preşedinte ţării şi nicidecum premierul. Iohannis pare încălecat din toate poziţiile de către plagiatorul dovedit iar pentru acest fapt primul vinovat este chiar el. Lipsa lui de implicare, autoplasarea lui în afara jocului politic, a creat un vid ocupat rapid de către cei mai interesaţi.

 

Din nefericire atitudinea lui de noncombat îi demoralizează la maxim pe cei care s-au înhamat la construirea alternativei la Ponta, adică acest nou PNL. Indiferent de cea se afirmă public, timp de câteva luni soluţia formării unui nou guvern fără Ponta a stat la latitudinea noului preşedinte. Uitati-vă doar la declaraţiile publice  făcute de lideri ai UNPR şi UDMR/Minorităţi în această perioadă. Ce poate fi mai clar decât spuse de genul noi nu susţinem un guvern, noi susţinem doar interesul naţional? Niciodată în politică nimeni nu o să-ţi spună clar, desluşit, pe litere, anumite lucruri. Dacă totuşi îţi spune cu subiect şi predicat, atunci înseamnă că te consideră cam greu de cap. Un politician adevărat pătrunde sensul fiecărei expresii. Dacă nu înţelegi atunci mai bine te apuci de altceva.

 

Mai rar atâta obtuzitate...