marți, 15 martie 2016

Poate totuşi fi învins Robu?

Timişoara, metropola din partea de vest a României, respiră tot mai sacadat în aşteptarea alegerilor locale din această vară. În multe discuţii purtate cu diferiţi cunoscuţi în ultimul an, am întâlnit ideea cine mă, Robu? Câştigă sigur primăria cu 70%!  Din nefericire pentru el, până şi actualul edil s-a autoconvins de veridicitatea acestei teze, mizând aproape obsesiv pe umorile specifice ale timişorenilor faţă de anumite partide politice. Faptul că s-a înconjurat de o sumedenie de yesmeni, incapabili de a se erija în relee care să-i transmită sentimentele amestecate ale timişorenilor faţă de administraţia sa, a făcut din Nicolae Robu un personaj politic vulnerabil, chiar acum, în prag de campanie electorală.
 
Din păcate în cei aproape patru ani de mandat actualul primar a politizat excesiv de mult funcţia deţinută. Ajuns în fruntea Timişoarei pe valul uselist, dl.Robu nu a încercat nici un sentiment de jenă atunci când a întors armele împotriva celor cu ajutorul cărora a dobândit demnitatea de edil. PSD s-a transformat încet-încet într-o marotă a discursului public al acestuia. În opinia acestuia tot răul vine dinspre PSD şi, pentru tot ce merge bine în oraş, ar trebui felicitat exclusiv noul/marele PNL. Şi viceprimarul  Stoia, în ultima vreme! Viziunea aceasta maniheistă nu este şi nu poate fi vreodată caracteristică unui bun administrator. Pentru că dânsul de asta a fost ales de către timişoreni, să fie un edil responsabil şi mai puţin un politician avid de rezultate procentuale.
 
Însă dl.Robu a ales să joace în primul rând un rol politic. Altfel nu se poate explica erijarea voită a dânsului în vârf de lance împotriva guvernului Ponta/PSD, cel cu care a trebuit să coabiteze mai bine de trei ani. Nu poţi să ceri bani de la ăla pe care îl înjuri de mamă! Aceasta este o regulă imuabilă pe care până şi mardeiaşii de Kuncz o cunosc dar, se pare, ea este o necunoscută pentru actualul primar al Timişoarei. Ca şi edil trebuie să cunoşti cel puţin două reguli sfinte: cea a moderaţiei şi cea a diplomaţiei. Mă aşteptam de la un cadru universitar la mai mult tact, mai multă reţinere, mai multă raţiune, dar se pare că personajul este totuşi unul limitat.
 
Dl.Robu a sacrificat interesele Timişoarei pe altarul rezulatelor politice. Dacă în judeţul vecin Caraş-Severin (încă) colegul dânsului de partid, dl.Frunzăverde, a avut propriile mijloace în ai convinge pe cărăşeni să voteze Klaus Iohannis la alegerile prezidenţiale, în Timiş şi Timişoara Nicolae Robu a mers pe o strategie de autovictimizare (atât de dragă unei părţi însemnate a electoratului timişan), care a adus rezultatul scontat. Preţul este însă unul prea mare şi nu timişorenii trebuiau să-l plătească. A dat bine în cadrul partidului rezultatul obţinut de Nicolae Robu (pentru Iohannis!) în Timiş dar aceasta a fost o victorie a la Pyrrhus. Proiectele de macroinfrastructură ale Timişoarei trenează de ani de zile. Şi nu mai vorbim doar de cele neiniţiate de către vindicativul personaj pe nume Victor Ponta ci şi de cele puse la index de tehnocraţii lui Cioloş/Iohannis. Adică tocmai de cel în numele victoriei căruia Robu a sacrificat totul.
 
Nicolae Robu a făcut şi face foarte multe greşeli. De la cele de comunicare în spaţiul public până la cele strategice, cu bătaie lungă, prin care şi-a îndepărtat oameni apropiaţi precum Ciprian Jichici sau Ovidiu Drăgănescu. Toate acestea conlucră la ideea că lupta pentru fotoliul de edil al Timişoarei este una deschisă. Rămâne doar să apară personajul politic capabil să dreneze nemulţumirile tot mai evidente ale timişorenilor, către un vot politic.
 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu