Timişul în prag de campanie electorală

Nu mai este mult timp până când vom intra oficial în campania electorală pentru alegerile parlamentare de la 11 decembrie. În această perioadă de precampanie, mai toate formaţiunile politice au avut de trecut hopul numit listele de candidaţi. Pentru că noutatea pe care o aduce aceste alegeri o reprezintă faptul că se va reveni la votul pe liste, abandonâdu-se experimentul votului uninominal, pe colegii electorale, care a condus la formarea unui Parlament supradimensionat. Cu referire strictă la judeţul Timiş, filialele locale ale partidelor au trecut diferit peste momentul selectării candidaţilor, filosofiile croirii listelor fiind diametral opuse. Dar haideţi să aruncăm o privire în curtea fiecăruia dintre competitorii cu şanse.

Partidul Social Democrat intră în această campanie electorală aureolat de victoria de la alegerile locale din luna iunie, în urma cărora a reuşit să-l impună pe Sorin Grindeanu în fruntea judeţului. Structura politică locală a social-democraţilor, soliditatea ei, logica de comunicare a organizaţiei, modalitatea discretă de rezolvare a diferendelor interne, fac din acest partid favoritul celor care doresc predictibilitate, stabilitate şi coerenţă în actul administrativ. Mecanismele de decizie internă a filialei Timiş au permis ca lista de candidaţi pentru Senat şi Camera Deputaţilor să se nască fără convulsii interne perceptibile din exterior. PSD Timiş a avut mână liberă în stabilirea propriilor reprezentanţi, organizaţia bucurându-se de multă încredere în ochii conducerii centrale. Aşa că s-a mers pe promovarea localnicilor, a timişenilor, pe aceste liste. Autohtonizarea şi întinerirea listei de candidaţi (cel mai în vârstă candidat de pe loc eligibil are 49 de ani!) par a fi fost principiile de bază după care au fost selecţionaţi potenţialii parlamentari. O altă idee de forţă a reprezentat-o promovarea celor cu experienţă în administraţia publică, fapt care ne conduce către ipoteza că sunt multe de corectat la Bucureşti, în relaţia judeţului nostru cu autorităţile centrale. Prezenţa fostului prefect de Timiş, Eugen Dogariu şi a fostului vicepreşedinte al CJT, Călin Dobra, vin să întărească acest aspect.

 

Ideatic, PSD ocupă cea mai mare felie din spectrul politic românesc. Dacă politicile sociale rămân cele de bază, principiile propuse în programul de guvernare deja dat publicităţii, exced cu mult limitele social-democraţiei clasice: de la social-liberalism şi până la conservatorismul de tip maiorescian (criticul acerb al formelor fără fond), toate acestea sunt de regăsit atât în acest document cât şi în luările de poziţie publice. Poziţionarea fermă de partea celor care promovează familia tradiţională (cea formată dintr-o femeie şi dintr-un bărbat) în contrapondere cu liderul de facto al PNL - USR, Klaus Iohannis, cel care a lăsat să se înţeleagă că ar putea fi un sprijin important în viitor pentru familiile alternative, asigură PSD o receptare foarte bună în mediul celor trei milioane de semnatari ai iniţiativei pentru modificarea Constituţiei. De altfel, demersurile Coaliţiei pentru Familie ar putea avea o însemnătate politică deosebită pe termen scurt şi mediu, dar acesta este un aspect pe care intenţionez să-l abordez separat, în viitorul apropiat.

 

Partidul Naţional Liberal ar fi avut cel mai mult de câştigat dacă alegerile locale şi cele generale ar fi avut loc până în vara anului 2015. Pe fondul victoriei prezidenţiale a candidatului ACD Klaus Iohannis, valul de simpatie a fost unul important, sondajele arătând un PNL care devansa cu unul-două procente PSD. Din nefericire pentru ei, leadershipul partidului, atât cel de la nivel central cât şi cel local timişean este unul de o calitate îndoielnică. Pe fondul non-comunicării sau a comunicării defectuoase a preşedintelui Iohannis, procentele PNL s-au diminuat iar tendinţa nu a fost încă stopată, ba mai mult, odata cu apariţia USR ea pare să se accentueze. Alegerile locale au fost pierdute iar la cele parlamentare nu există foarte multe speranţe, în condiţiile în care lista de la Timiş arată îndoielnic. În momentul în care blindezi garnitura de candidaţi cu importuri din Tecuci  - Galaţi (Alina Gorghiu) sau Norvegia (un domn Pavel Popescu), nu poţi avea mari speranţe de a câştiga. Dacă ţinem cont de faptul că tendinţele politice sunt mai degrabă de autonomizare şi de regionalizare, să vi cu candidaţi impuşi de la Bucureşti reprezintă o inabilitate sau o obtuzitate politică gravă. PNL pare a nu fi ieşit din anii '90.

 

Din nefericire, amestecul brutal al Bucureştiului în stabilirea capilor de liste ne mai indică ceva şi anume carenţele din conducerea penelistă timişeană. Va fi o campanie grea pentru PNL mai ales dacă ţinem cont că 24 dintre primarii în funcţie ai acestei formaţiuni politice au ales să nu se implice foarte tare în campanie sau, mai grav!, să susţină alţi candidaţi. Cazul primarului Groza de la Sannicolau Mare - cel care şi-a anunţat sprijinul pentru candidatul Uniunii Sârbilor - este elocvent în acest sens. PNL mai are o problemă, şi anume cea a promovării reduse a cadrelor provenite din propriile rânduri. Dacă te înscrii într-un partid o faci deoarece doreşti să candidezi cândva la o funcţie electivă. Ori, în cazul filialei Timiş, condiţia la care sunt reduşi membrii de partid este aceea de lipitori de afişe sau de public bun de aplaudat. Unul dintre păcatele de structură ale PNL este şi acela că face mult prea uşor apel la candidaţi proveniţi din afara partidului sau a filialei. Rectorul Pirtea a cochetat cu PSD ani buni iar acum a ajuns liberal. Pe listă cu el mai este şi Ben-Oni Ardelean, personaj cu buletin de Hunedoara şi Pavel Popescu, un domn din Norvegia. La Senat deschizătoare de listă este Alina Gorghiu, de loc din Tecuci, cu domiciliu în Bucureşti. Câte frustrări pot să mai îndure şi liberalii timişeni oare? Indiferent de scorul pe care îl va înregistra la alegerile din decembrie, PNL are nevoie urgentă de alegeri în cadrul tuturor organizaţiilor precum şi la nivel central deoarece acest partid pare a nu avea nici o strategie politică reală iar din punct de vedere doctrinar are opţiuni care tind să se contrazică sau să se anuleze reciproc.

 

ALDE, partidul domnului Tăriceanu, beneficiază de aportul unui lider politic extrem de rutinat, experimentat, cu un dicurs logic şi fluent. Rămâne de văzut în ce măsură această imagine va putea fi extrapolată la nivelul întregii ţări, deci implicit şi a Timişului. Faptul că beneficiează de structuri locale în marea majoritate a localităţilor din judeţ conferă ALDE un avantaj major. Listele de candidaţi nu sunt spectaculoase, cu dl.Ehegartner la Senat şi dl.Cucsa la Cameră. Din nefericire, cel de-al doilea va trebui să brăzdeze judeţul în campania electorală deoarece imaginea dânsului nu este foarte bine întipărită pe retina alegătorului. Marea şansă a ALDE constă în slăbiciunea PNL şi bulversarea de către penelişti a propriului electorat prin mişcările haotice la care asistăm. E o pită bună de mâncat acolo.

 

PMP este un alt partid de lider, creat în jurul fostului preşedinte Traian Băsescu. După fuziunea cu UNPR, în judeţul Timiş există o stare de incertitudine şi de nemulţumire din partea vechilor pemepişti, cei care nu văd cu ochi buni cocoţarea pe primul loc al listei de la Camera Deputaţilor a lui Ion Răducanu, un politician care a arătat sprijinul real de care se bucură, la alegerile locale din iunie. În mod normal, măcar la Camera Deputaţilor, era loc de o candidatură feminină în persoana d-nei Roxana Iliescu, cea care pare a fi o stea în devenire a politicii locale. La Senat, candidatura lui Titu Bojin poate aduce un plus, dar alegerile parlamentare nu sunt alegeri locale.

USR este partidul new-entry al actualului ciclu de alegeri, un fel de PP-DD al anului 2016. Creat în jurul activistului Nicuşor Dan, cel care a fondat Uniunea Salvaţi Bucureştiul şi a ocupat locul doi la alegerile din iunie, în Capitală,  partidul se găseşte la momentul definitivării structurilor teritoriale. Mitul salvaţionist pare a-i crea un culoar favorabil pentru a intra în Parlament. În Timiş această formaţiune politică nu a reuşit încă să-şi definitiveze lista de propuneri pentru cele două camere deoarece a izbucnit un scandal în cadrul filialei, care a reverberat până în biroul lui Nicuşor Dan. Condiţia de a nu fi făcut parte dintr-un alt partid politic în ultimii doi ani pare a pune mari probleme USR. Dacă cei care au făcut parte în acest răstimp din PMP, PNL, PSD, etc nu au acces în partid, în acelaşi timp o fostă membră a Partidului Comunist Român (d-na Rodica Militaru) se regăseşte pe lista preliminară. Ciudat! O altă acuză care transpare în urma scandalului din filială este aceea a promovărilor pe baza gradului de rudenie. Nu prea arată a politică de tip nou cea ce se întâmplă aici.

 

Cam aceasta este fotografia de moment şi probabil că ea va fi confirmată de tabloul cu rezultatele finale de la 11 decembrie. Spun acest lucru deoarece campania electorală propriu-zisă nu mai înseamnă mare lucru, în condiţiile în care legea electorală restrictivă nu mai permite tipul de promovare care o întâlneam până acum câţiva ani.